Astazi n-am chef sa ma prefac, sa-ncerc sa fiu spirituala sau hazlie sau sa ma justific intr-un fel. Vreau sa scriu prostii aleatorii. Am 20 de ani si circa 95 % din oamenii din jurul meu ma plictisesc de moarte. Desigur, daca ar ajunge sa citeasca asta, aproape toti ar crede ca-s in miraculosul 5%. Statistic vorbind, e imposibil, dar nu e ca si cum prea multi o sa-si scoata in curand capul din cur.
Nu ma cred rizzle fo the sizzle, ca fapt divers am o parere destul de modesta despre capacitatile mele sociale si intelectuale. Dar, cacat, fac eforturi sa-mi largesc perspectivele, pana in halul in care am ajuns mult prea toleranta in foarte multe momente si situatii sociale, cat timp nu se incalca niste chestii de baza. Eforturi pe care nu le vad la altii, si de-asta ii urasc enorm atunci cand ma satur de tolerat.
Am o teama absolut dementa ca o sa mor singura, inconjurata de o cohorta de pisici rapciugoase.
Totusi, uneori as ucide pentru un moment de singuratate, si cateodata ma mai apuca o pofta nebuna sa ma duc sa traiesc izolata in munti.
Depind ingrozitor de mult de feedbackul altora si asta ma face sa cred ca sunt printre cele mai slabe persoane pe care le cunosc.
Nu ofer nimic fabulos in schimbul pretentiilor pe care le am de la oameni.
Apropo de oameni, pana in ziua de azi nu mi-am dat seama daca-i urasc, daca pur si simplu mi-e frica si scarba de ei sau daca ma simt inferioara lor. In orice caz, la primele interactiuni, am o parere infecta despre mai toti.
Si, daca tot vorbeam de ura, nu stiu daca o sa fiu in stare vreodata sa urasc pe cineva mai mult decat ma urasc pe mine uneori.
Cu toate astea, solidaritatea sincera a maselor de oameni ma emotioneaza, desi e mai rara decat hibridul dintre un zimbru si-un unicorn.
E usor sa iubesti omenirea intr-un mod abstract. Pana si eu am momente din astea. E usor sa iubesti abstract si de la distanta in general, nu presupune niciun fel de responsabilitate. Momente din astea am mai multe decat as avea nevoie. Dar treci de numarul reglementar de metri, si s-a spart balonul.
Bat pasul pe loc de cel putin 2 ani de zile, si n-am intalnit pana acum niciun om suficient de destupat incat sa ma destupe si pe mine. Probabil pentru ca eu vreau chestii infailibile, demonstratii si solutii matematice, simple si elegante.
Haznaua asta in care trebuie sa mai petrec cel putin 5 ani ma face sa ma simt moarta pe dinauntru.
Mai cred ca, in fond, sunt inca o muiere proasta.
Si, doar de data asta, sunt Catalina si nu Kat M.
Filed under: Fără categorie | Lasă un comentariu »

